Taoism > Maeștrii > Yang-tzu

Yang Tzu: o dublă personalitate?

Atestări despre maestrul Yang, școala sau doctrina sa, găsim în cartea Chuang Tzu , la Mencius(1), iar Lieh Tzu îi dedică - în Clasica vidului perfect - un întreg capitol.  Există părerea că avem de-a face de fapt cu două personaje Yang Tzu: unul istoric - cinic și egoist -, în cartea lui Lieh Tzu, și un altul filozof taoist - discipol al lui Lao Tzu - în celelalte fragmente.

Ce a dat naștere acestor confuzii? O parte din referințele provenind din cartea lui Lieh Tzu care "nu utilizează decît rar cuvîntul tao", și mai ales într-un sens fizic, din  care s-a înlăturat orice urmă de sentiment religios sau transcendental, care ar fi, în viziunea lui Benedykt Grynpas, particularitatea taoismului.(2)

Apariția maestrului în cartea lui Lieh Tzu consternează pentru că accentul este pus acolo pe hedonism și indiferență morală. Găsim, astfel, în subcapitolul 11 al capitolului dedicat lui (VII) următoarele observații: "Po-ch'ong Tzu Kao nu și-ar fi sacrificat nici măcar un fir de păr pentru a-și ajuta semenii. El a părăsit împărăția și a mers în singurătate să-și cultive cîmpul. În timp ce Yu cel mare s-a dedicat trup și suflet treburilor obștești, fără a avea nici un cîștig. Trupul său s-a uscat ca lemnul scorburos. Cei din vechime nu și-ar fi sacrificat nici măcar un fir de păr pentru a-i ajuta pe semeni".(3)

Acest exemplu, și altele la fel, care contrastează chipurile cu gîndirea taoistă, ar fi, totuși, ecoul unei atitudini anti-confucianiste, care accentua necesitatea cultivării în  societate a valorilor morale. De altfel, atacurile indirecte la școala lui Yang Tzu, conduse de Mencius, ar putea confirma acest punct de vedere. Pe de altă parte, nu  se exclude posibilitatea ca idei ca cea de mai sus să fie o reacție, legitimă, împotriva altruismului excesiv și înclinației nebunești de autosacrificiu din societatea chineză a timpului său. Pentru că, totuși, același Yang Tzu pare să fi declarat: "cei din vechime aveau zicala că oamenii ar trebui să arate în timpul vieții milă [subl. n. J.C.] unii față de alții, pentru a putea renunța unii la alții atunci cînd mor ".(4)

Yang Tzu în ipostaza sa așa-zis taoistă se remarcă prin alte caracteristici. Prin smerenie, ca în vorbele: "Trăiți ca înțelepții. Astfel nu veți face ca și cum ați fi conștienți de faptele voastre de înțelepți" (VII, 23); prin accentul pus pe determinism, după care există o vreme pentru trăit și una pentru murit, și fatalism, ca în cuvintele: "Lucrurile sînt așa cum sînt și nu trebuie să încerci să înțelegi cea ce este cum este în chip natural. Ăsta e destinul" (VII, 2).. Dar mai presus de toate, accentul pus pe scepticism, ca în povestirea "multiplicitatea căilor" (VII, 29), explică indexarea maestrului Yang la capitolul "taoism".(5)

După opinia noastră, întreaga confuzie stîrnită de aparenta oscilație a maestrului  Yang între hedonism și taoism nu se susține. Afirmațiile lui nu au, de cele mai multe ori, decît un caracter de observație. Maestrul este un bun și imparțial observator al  realității pe care o descrie fără scrupule (de aici impresia de cinism, de amoralism). Yang Tzu nu dă sfaturi și nu construiește doctrine (cum face, pedant, Confucius).  Atunci cînd vorbește fără perdea despre lucrurile existente, care nu concordă cu învățăturile confucianiste, Yang Tzu nu face decît să sensibilizeze o categorie de  oameni care se cred fie filozofi, fie învățați, fie fără reproș (altruiști inveterați).

Desigur că aceste aspecte au scăpat comentatorilor moderni, și de aici sentimentul  că am avea de-a face cu doi Yang. De altfel, ipoteza noastră este susținută și de povestirea care însoțește aceste note (vezi mai jos). Yang Tzu, ca orice taoist care se respectă, prețuiește purtarea sinceră, dintr-o bucată, concordanța cu realitatea și nu falsificarea realității de dragul doctrinei (fie ea chiar și pioasă).

  • Coordonate istorice

Yang Tzu, Yang Chu sau Yang-tzu Kiu ar fi originar din Wei. Unii consideră că a fost discipolul lui Lao Tzu și îl plasează, prin urmare, în secolele VII-VI î. d. C.  După alții, el ar fi anterior lui Mei Ti - între secolele V-IV î. d. C. Iar alții susțin că ar fi trăit la sfîrșitul secolului IV și începutul secolului III, deoarece doctrina sa l-a  iritat pe Mencius care ar fi criticat-o cu asprime. Confuzia legată de data la care ar fi trăit înțeleptul ar dovedi că ne aflăm în fața unui personaj care a trăit într-o vreme  foarte îndepărtată, înainte de perioada în care învățații chinezi notau totul cu scrupulozitate proverbială.

Note:
1. Meng Tzu, latinizat Mencius (372-289 î. d. C), filozof confucianist reprezentant  al ramurii idealiste. Teza sa de bază postulează faptul că omul este bun din naștere, iar aceasta ar fi una din calitățile care îl diferențiază de animale.
2. Lie tseu - Le vrai classique du vide parfait, Gallimard, 1961, p. 16-17.
3, 4. Lie tseu... p.21.
5. Lie tseu... p. 18-19.

--
Articol de Jean Chiriac

icon

Mai citește despre:
-> Yang Tzu:
Dialog despre renume (cu comentarii)

--

<- Înpoi la secțiunea maeștrii


HomeCursuri | Librărie | Caută | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2016. Toate drepturile rezervate.

logo